Poveștile ne scriu viața. Poveștile pe care ni le spunem sau le spunem altora sunt liantul comunicării, al lumii din interior și de afară.
Poveștile le scriem sau le citim, le ascultăm sau interpretăm, le vedem cu ochii sau le cuprindem cu mintea. Ne seduc prin aromă și culoare sau ne intrigă prin fabulos. Ne bucură, ne întristează, dar sub nicio formă nu le lasă reci. Poveștile altora sunt și ale noastre. Poveștile noastre sunt și ale celor din jur.
Poveștile sunt individuale și se extind, prin simbolism, la nivel universal. Pe de altă parte, storytelling-ul, expunerea poveștii, așa cum crește în zilele noastre de eră digitală, preia povestea, mai degrabă personală, expunând-o spre lumea largă. Din punctul meu de vedere expunerea poveștii și storytelling- ca formă de comunicare – se suprapun parțial fără a se înlocui. La noi, la români, povestea are semnificație mult mai subtilă pentru că se raportează la arealul său geografic, cultural și de semnificație.
Povestea face apel la emoții colective
Am scris poveste personală mai sus. De fapt, povestea fiecăruia dintre noi face apel la emoția de grup, la simboluri și emoții colective. La vulnerabilitate chiar. Astfel, povestea mea poate deveni povestea ta, a lui, a ei, a noastră. Povestea, pur și simplu.
Tot scriu storytelling sau povestea, deși nu sunt deplin de acord cu termenul în limba engleză. In română avem povestea care conduce viața prin ce ne spunem, ce spunem și ce am preluat în istoria noastră de viață (și nu numai) de la alții. Povestea este spusă individual, în grupuri mici sau către publicul larg. Povestea pe care o spunem sau povestea pe care ne-o spunem e cumva legată și de rădăcinile noastre culturale pe care le avem inevitabil, admitem sau nu. Ne naștem într-o identitate de grup, nu suntem tabula rasa (CG Jung). Totuși, așa cum văd, storytelling în accepțiunea modern – digitală, este mai degrabă o poveste personală care implică și o parte de oratorie, de discurs, de comunicare de masă.
Povestea – o formă de comunicare. Comunicarea la români e între sacru și profan
Povestea, storytelling-ul, este înainte de toate, o formă de comunicare. Chiar una profundă, pentru că fiecare poveste are un tâlc, un mesaj, un înțeles profund. Pe de altă parte, la români, comunicarea e între sacru și profan, așa cum nota Evelina Graur în ”Tehnici de comunicare”. În limba română arhaicul ”cuminecare”, a împărtăși, este o rudă apropiată a cuvântului comunicare. Iubesc această asociere, mai ales că eu văd povestea ca o comunicare cu rădăcini adânci în istorie și tradiții.
Și, da, la nivel personal scriu și îmi spun că povestea este între sacru și profan, aceasta pentru că, dincolo de înțelesul și această sinonimie subtilă, fiecare poveste are eroi comunicatori între sacru și profan, între bine și rău.
Și, tot la români, se mai spune că omul sfințește locul. Eu adaug că povestea adună oamenii în bătătură. Sau poate în poiană, așa, ca la Iocan (Moromeții). În zilele noastre, povestea liderului leagă echipe și relații.
Scopul poveștii și a storytelling-ului modern – digital
Povestea pare, de multe ori, să aibă rol de a distra audiența. Adevărul e că, atât istoric, cât și contemporan, storytelling-ul are în primul rând rolul de a produce schimbare.
Aceasta pentru că exemplul eroului, pilda desprinsă pe parcurs, morala de final și orice altă mică nuanță desprinsă de-a lungul firului narativ au avut și au rolul de a educa și, mai ales, de a influența audiența prin persuasiune și seducție.
Orice poveste bună produce schimbare.
Care este scopul poveștii?
Tocmai am spus o poveste bună. Bine, după mine, o poveste bună produce schimbare în bine și, tot după mine, rolul poveștii ar fi să educe. Bine, prezentul ne arată că nu toate poveștile educă și nu toți eroii sunt pozitivi. De fapt, nu numai prezentul, ci dintotdeauna a fost astfel.
E chiar o vorbă: nu poți pleca la vânătoare de vrăjitoare, dacă nu crezi în magie. Și poveștile, indiferent de arhetipul eroului- pozitiv /negativ- au magia lor.
Ce înseamnă o poveste bună? Nu sunt neapărat reguli de storytelling, dar sunt direcții pe care să le consideri:
O poveste bună este universală și face apel la categorii umane întipărite în inconștientul umanității (arhetipuri).
Eroul poveștii și călătoria sa au rolul e a înrădăcina idei și sunt agenți de schimbare. Aceasta este valabil chiar și în povestea personală folosită în branding.
O poveste bună face apel la emoții profunde.
O poveste bună te transpune în ea ca și cum ai fi acolo.
Poveștile bune fac apel la simboluri.
Poveștile bune au scop bine definit. Tocmai am spus că produce schimbare. Definești scopul răspunzându-ți la întrebări precum: ce schimbare vreau să produc (de dorit pozitivă), cine sunt oamenii cărora le adresez povestea? Care e experiența pe care o au, care le e contextul? Cum adaptez scopul acestui context?
Povestea are o structură. Fără structură, audiența își va aminti puțin spre deloc ce s-a spus.
O poveste bună face apel la emoțiile sau chiar simbolurile umanității.
Firul narativ al poveștii e diversificat ca tip (voi scrie și despre acesta într-un viitor apropiat), dar erou principal rămâne unul singur.
O poveste remarcabilă are elemente surprinzătoare.
O poveste bună este simplă.
Elementele de bază ale Storytelling-ului
Dincolo de aceste gânduri, hai să spun care sunt elementele unei povești. Acestea sunt utile inclusiv în storytelling – modul oratoric digital actual- sau, poate, acum sunt cu atât mai practice pentru că oricine poate deveni un povestitor digital.
Concret, elementele unei povești sunt:
Oameni;
Loc;
Intrigă/ /Conflict (poate fi și interior);
Scop.
După cum scriam, scopul este esența poveștii. O poveste fără scop și care nu are clar definit obiectivul schimbării se pierde între milioane de cuvinte scrise sau rostite.
Primul pas în a scrie o poveste bună: Ideea principală sau premisa poveștii.
Primul lucru pe care să-l faci înainte de a scrie o poveste este să definești care este ideea principală a poveștii. O singură frază care să spună cine, ce, cum, unde, de ce. Ideea poveștii are nevoie de simplitate. Dacă nu e suficient de simplă să o cuprinzi în maxim o frază, nu ai poveste.
Exemplu -premisa articolului acesta: Liderul transformațional crește puterea de influență și schimbarea semenilor cu ajutorul poveștii.
Un mesaj complicat nu va ajunge la publicul larg, așa că modelează spre simplitate.Fă asta înainte de a delimita caractere, structură, linie narativă sau orice altceva.
Citește întregul articol: https://trans-formare.ro/2022/06/01/storytelling-expunerea-povestii-si-leadership-ul-transformational/