🔸 𝗗𝗲 𝗰𝗲 𝗼𝗮𝗺𝗲𝗻𝗶𝗶 𝗯𝘂𝗻𝗶 𝗱𝗲𝗺𝗶𝘀𝗶𝗼𝗻𝗲𝗮𝘇𝗮̆… 𝗶̂𝗻 𝗹𝗶𝗻𝗶𝘀̦𝘁𝗲.

Nu mai zic nimic.

Nu se mai plâng.

Nu mai cer.

Nu mai propun.

Nu mai visează.

Fac ce li se cere. Atât.

📉 Livrabil. La timp.

Dar, la interior… au plecat de mult.

👤 Nu mai cred că ceva se schimbă.

👤 Nu mai au încredere că cineva îi ascultă.

👤 Nu mai simt că munca lor contează cu adevărat.

Sunt prezenți.

Dar nu mai au energie.

Îi vezi în ședințe.

Dar nu le mai simți entuziasmul.

Și, într-o zi, apare mailul:

„𝐴𝑚 𝑙𝑢𝑎𝑡 𝑑𝑒𝑐𝑖𝑧𝑖𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑝𝑙𝑒𝑐. 𝐼̂𝑡̦𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡̦𝑢𝑚𝑒𝑠𝑐 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑡𝑜𝑡.”

E un șoc pentru manager.

Dar pentru omul acela… plecarea s-a întâmplat deja cu luni bune în urmă.

🎯Despre asta am scris și în 𝐑𝐞𝐯𝐢𝐬𝐭𝐚 𝐂𝐚𝐫𝐢𝐞𝐫𝐞, acum vreo 2 ani🔗 https://lnkd.in/drjC7ycr

Pentru că fenomenul nu a dispărut. S-a adâncit.

L-am văzut recent, din nou, într-o echipă.

Un om-cheie, performant, cu inițiativă.

Tăcut. Retras. Absent, deși „prezent”.

Managerul zicea: „𝐸 𝑚𝑎𝑖 𝑜𝑐𝑢𝑝𝑎𝑡 𝑖̂𝑛 𝑢𝑙𝑡𝑖𝑚𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑𝑎̆.”

Dar adevărul? Se pregătea să plece.

Pentru că nimeni nu l-a mai întrebat de ceva vreme:

 „𝑇𝑢 𝑐𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑠𝑖𝑚𝑡̦𝑖 𝑎𝑖𝑐𝑖?”

„𝐶𝑢𝑚 𝑡𝑒 𝑝𝑜𝑡 𝑠𝑢𝑠𝑡̦𝑖𝑛𝑒?”

„𝐶𝑒 𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑒𝑛𝑠 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑡𝑖𝑛𝑒 𝑖̂𝑛 𝑒𝑐ℎ𝑖𝑝𝑎 𝑎𝑠𝑡𝑎?”

Leadershipul nu e despre „𝐥𝐚𝐬𝐚̆ 𝐜𝐚̆ 𝐞 𝐨𝐤”.

E despre a fi atent la ce nu se spune.

A vedea ce nu se vede.

Pentru că oamenii buni nu pleacă brusc.

 Pleacă puțin câte puțin.

🛑 Și tăcerea e un feedback.

Doar că e ultimul.

📌 Dacă ai în echipă oameni care au tăcut, uită KPIs pentru o clipă.

Și întreabă: „𝐶𝑒 𝑝𝑜𝑡 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑎𝑧𝑖 𝑐𝑎 𝑡𝑢 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑖𝑚𝑡̦𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑡𝑎̆𝑢 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑎𝑖𝑐𝑖?”

Articol scris de Valerica Ciocioi